De ce nu ne putem desparti de lucrurile vechi…

By  |  4 Comments
Sa vorbim despre haine inutile, nu doar despre basics

Sa vorbim despre haine inutile, nu doar despre basics

“Eu nu as fi in stare sa dau ceva, sa aleg ceva de care sa ma despart. Poate am sa mai port hainele alea vechi, chiar de sunt din clasa a opta, poate si cutiile alea imi sunt de folos candva…” si o voce din spate ii raspunde “De marele tau egoism, de aia nu poti sa te desparti!”. V-am reprodus o discutie auzita duminica la Yard Sale Serendipity…

De ce tinem la lucrurile inutile? De ce nu ne dam despartiti de hainele pe care nu le mai purtam de ani buni, de bijuteriile si caietele din liceu, chiar de noi apropiem 40? Oare ce amestec de sentimente trebuie sa dezvolte anumite comportamente?

Totul ni se pare important.

In ce momentul al vietii noastre invatam sa separam valoarea de restul, in ce perioada descoperim clasicul, perenul, eternul si cand efemerul, circumstantialul, non valoarea? Nu stiu. Poate ca acumularea de informatie, cultura, acele mecanisme subtile care ne dezvolta viziuni si ne permit sa clarificam si clasificam mofturile de lucrurile importante. Rezultatele testelor noastre vestimentare sunt stivuite in cutii pe care nu le deschidem decat pentru a le inchide la loc. Vor reveni pantofii cu tinte ascutite? Poate, insa tu vei fi prea in varsta, ca sa nu frizezi ridicolul purtandu-i.

Investiti in piese clasice, de calitate buna, chiar de au un pret mai ridicat, zece bluze neon de o vara vor face cat o fusta din brocart, pe care o vei purta cel putin 5 ani, an de an. 

Nu pot sa aleg.

Adica nu stiu sa aleg, pentru ca nu stiu cine sunt. Eu cea de acum nu stiu ce port si ce imi vine bine, astfel ca ma agat de toate cate am fost si cred ca ma voi intoarce la ele. De aceea, consilierii vestimentari au si ei rolul lor, e bine sa te ghideze cineva obiectiv, pe harta propriului dulap. Uneori, stand prea aproape de problema, nu ajungi sa vezi rezolvarea. Si nici macar nu doare, e terapeutic cu anestezie inclusa. Dupa o experienta fericita de diagnoza de dulap, afli la fel de multe lucruri despre tine, cate ai afla dintr-un test de personalitate bine facut.

Schimba, evolueaza, mintea si dulapul sunt interdependente!

Sindromul “nesatulului”.

Dupa o perioada in care nu am avut si, aici, nu ma refer doar la cea comunista, dar mai ales la cea in care nu aveam bani, ajungem sa cumparam excesiv. Eram adolescente, dependente financiar, scoala si cartile erau o prioritate in fata hainelor, bref, shopping window si shopping de second, erau cam singurele shoppinguri pe care ni le permiteam.

Este un proces normal, daca stam sa ne gandim, ca in cazul dietelor, atat de mult ne-a fost pofta, ca acum luam o supradoza de fuste, bluze, sacouri, pantofi, coliere si altele, pe care nu avem cand si cum sa le purtam suficient. Plus ca, excesul de shopping nu inseamna alegeri bune, ci impuls. Iar el se manifesta si atunci cand trebuie sa renuntam la ele – daca le dam, inseamna ca sunt mai putine, adica iar nu am, mai bine le tin pe toate…

Haine pentru tine cea de acum, nu cea de acum 3 ani

Haine pentru tine cea de acum, nu cea de acum 3 ani

O sa-mi vina candva.

La fel ai spus si ultima data cand ai facut curat in dulap si ai asezat intr-o gramajoara separata articolele care nu te cuprind. Cu acelasi gand le-ai si cumparat. Daca au trecut mai mult de trei ani si tu nu ai intrat in acele fuste, ar trebui sa scrii un bilet mare pe acea gramajoara: “De ce?”. Mintea ta nu-i ofera corpului o motivatie suficient de puternica pentru a slabi? Poate ca esti confortabila asa cum esti, iar orice schimbare si efort, cum ar fi slabitul iti trezeste frica?

Hainele noastre transmit mesaje, vorbiti pre limba lor, dar mai intai ascultati-le, va duc spre voi.

Ai o combinatie de haine negre atat de plina de stil? Daca nu, re-evalueaza-ti garderoba, sa nu fie intr-o aclasicitoza acuta

Ai o combinatie de haine negre atat de plina de stil? Daca nu, re-evalueaza-ti garderoba, sa nu fie intr-o aclasicitoza acuta

Se va ivi ocazia si nu o sa am pe ce sa pun mana.

Ocaziile nu se intampla, ni se intampla, pentru ca le provocam. Si, atunci, ne adaptam lor. Astfel ca propozitia de mai sus este doar o scuza. Reevalueaza-ti garderoba, ce porti acum, ce porti la ocazii, ce nu ai mai purtat de peste un an, hai de peste doi sau trei, ce nu iti mai vine. Abia atunci vei vedea ce iti lipseste.

In maldarele de rochii de seara neimbracate, vei vedea ca tu nu ai nici o “little black dress” pe care sa o tragi pe tine in orice ocazie festiva si care sa-ti vina bine, foarte bine. Sau poate in multele botine fosforescente, cu paiete, cu tinte, cu logo-uri si alte insemne, nu ai o cizma elegenta, clasica, neagra, perfecta pentru orice outfit.

Daca primul gand cand ai un eveniment, este sa te duci sa-ti cumperi ceva nou, inseamna ca ai o gramada de haine inutile si spre deloc piese clasice. Adolescentele au aceasta problema, doamnele au rezolvat-o.

Egoismul.

Ce-i al meu este doar al meu. Hai poate ma pot desparti de acest mic maieu. Parca-i de ras, nu?! Dar nu e asa, uneori chiar nu realizam ca noi nu am invatat “sa dam”, pur si simplu. Perioadele lungi de supravieturire, in care fiecare era pentru el, in care mama te invata sa tii pentru tine, sa nu ramai nemancat impartind cu altii. Avea si ea dreptate, timpurile grele ale comunismului lasa urme adanci, totul se gasea greu si totul era un schimb contra a ceva la fel de valoros. Astfel ca, comportamentele generoase si sanatoase, nu a da bani tuturor cersetorilor la metrou, nu ne apartin ca natie.

Lucrurile sunt doar lucruri, valoarea lor este data de noi, de relatiile umane.

Acumularea patologica de lucruri.

Nu cred ca este vreuna dintre voi “colectionar”. Daca se intampla sa fie, sper ca familia si prietenii sa realizeze acest fapt si sa va ajute cu ajutor specializat si multa intelegere. Daca va surprindeti pastrand inclusiv cutiile, ambalajele, gunoiul evident, scamele, pixurile goale, hainele cu care ati sters pe jos in baie, daca vedeti ca spatiul vostru vital v-a fost cotropit de lucruri inutile, respirati adanc si cautati laptopul si scrieti-i unui prieten sau mie, de ce nu.

Voi ce alte motive mai stiti? De ce pastrati lucruri inutile?

Lista ramane deschisa..

Cu dragoste de voi,

Gabi Urda

Consultant de comunicare si imagine, blogger, organizator evenimente

4 Comments

Leave a Reply

Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.