Intepata Femeie-Brosa sau ce spun bijuteriile

Madeleine Albright si brosa sa “Orice carte este capatul unui drum intortocheat”

Avea si ieri doua brose gablont prinse pe reverul vestei… O vedeam zilnic cum si le alege din cutie si in oglinda mare din dormitor le priveste apropiindu-le de locul in care urmeaza sa fie prinse. Ca si cum nu ar fi ea, haina ei si brosele ei, ci ale imaginii din oglinda. Acul strapunge tesatura dintr-o parte in cealalta, o strange putin, apoi o elibereaza fixandu-se in ceea ce va face un corp comun, o simbioza…

Femeia transfera caracteristici accesoriului purtat sau bijuteria ii imprumuta caracteristici femeii? Urmaresc accesoriile predominante in garderoba mea, a altora, etapele iubirii nemasurate pentru cercei, dragostei neostorite pentru coliere si lantisoare, ba chiar patimii pentru brose sau flirturilor ocazionale cu inele si bratari. Bijuteriile transmit mesajele pe care noi purtatorii li le incredintam.

Ne mintim ca nu conteaza ce purtam, e doar un lantisor. E doar un lantisor?! Fiecare alegere este o alegere personala, in care mintea si sufletul si-au impartit puterea pentru a crea si a recrea, a crea forme in care pui stari. Sunt obosita si importanta azi si intind mana dupa rochia neagra lunga din fundul dulapului si dupa colierele lungi adunate din toate bazarele alea de duminica in care sufletul imi e lin. Le suprapun pe toate, toate sapte. Ele sunt comoara si sunt scut. Imi lumineaza tinuta si fata, imi aduc aminte de imaginile din ultimul “Elle”. Intai le-am ales irational, abia apoi rational.

Cum ar fi sa te duci la psihoterapeut speriat ca tu, acum, porti doar coliere choker, tu, pana ieri, un banal purtator de lantisor finut? Ar fi bine…alegerile noastre sunt firele care ne tes viata, mergi pe firul bijuteriilor, ajungi la tine.

Femeia- Brosa.

E greu sa atentezi la integritatea hainelor tale? Le intepi, le lasi urme? De ce? Nu le consideri perfecte asa cum sunt? Au nevoie de un artificiu pentru a fi ale tale, am ghicit, nu. Asa cum fiecare camera in care pasesti are nevoie de viul din tine, de cele cateva crengute intr-un pahar cu apa clara.  Madeleine Albright, secretarul de stat al SUA in vremea mandatului Clinton, a fost printre putinele care au dat sens broselor si purtarii lor. Unul pe care ziare si reviste, televiziuni si alte femei l-au preluat – brosele sunt despre frumos, iar frumosul este despre lume, lumea intr-un continuu dialog cu ea si cu voi. Ea spunea – ele sunt intermediarii mei – medaliile mele, acele mele de “siguranta”, intepaturile mele, vulnerabilitatile mele. Zilele bune au flori si fluturi, zilele oribile au gandaci si carnivore, alunecosii sunt primiti cu serpi vintage, iar cei de pe aproape cu clare elemente de doctrina comun acceptata – steaguri, simboluri nationale.

Inofensiva ca un fluture…cu ac

Femeia – Bratara.

Am incheieturi lungi si fragile, maini care odata stranse se pot strecura usor prin gaura cheii si prin toate gaurile din toate bratarile din lume. Mai putin una, bratara mea vintage culeasa intr-o seara de primbari in doi printr-o statiune de ski bulgareasca. E asa de mica, incat nu-mi scapa de pe mana, e asa de mica, incat gasirea ei m-a bucurat ca recunoasterea apartenentei la un neam al mainilor subtiri. Dar, ca o neputincioasa in aceasta lume, recunosc de departe adevaratele femei-bratara. Cele care-si inclesteaza pe maini, pe ambele maini doua bratari late, identice, scuturile tuturor Wonder-women. Dar, si cele care-si aduna de-a lungul bratului toate amintirile si simbolurile de care nu se dau despartite nici la dus, nici in pat, niciunde si nicicum. Sunt o alegere de stil, de viata, sunt modul in care va arat ca mainile mele se vor pune in fata “pietrelor” voastre pentru a-mi apara capul. Unele au scuturi temporare, stralucitoare, vizibile, celelate sunt scuturi ale acumularii, experientei, amintirilor – amandoua asumate, da.

Bratarile scut ale Wonder Woman

Femeia-Colier.

Citeam despre Coco Chanel si multe ei coliere de perle false, de sticla, pe care le-a impus atat femeilor de rand, cat si aristocratilor ca pe un semn al luxului si elegantei. Ce alta declaratie mai puternica si mai subtila a vremurilor traite de ea, alta decat valurile de perle false pe care le purta. Noi, purtatorii, le dam valoare, nu bijuteriile noua. Este nevoie de aproximativ 2000 de scoici pentru a gasi o singura perla, spunea Mikimoto, fondatorul celebrului brand specializat in bijuterii cu perle si unul dintre promotorii culturii perlelor. Colierul lui Marilyn Monroe primit in voiajul sau de nunta cu Joe DiMaggio apartinea brandului mai sus amintit si era printre putinele bijuterii pe care actrita chiar le-a detinut. Restul erau doar parte din costume. Colierele noastre sunt doar decor? Sau vorbesc despre nivelul nostru estetic, despre apartenentele noastre, despre statutul nostru, despre inclinatiile si predispozitiile noastre, despre imaginea noastra despre noi pe care ne-o aratam noua in oglinda, apoi voua in ochi.

Jackie Kennedy si colierele sale de perle via dailymail.com

Femeia-Lantisor.

Lantisorul de aur turcesc sta inca la gatul fiecarui baiat proaspat plecat spre facultate din fiecare oras si sat, lantisorul de aur turcesc sta inca simbol al avutiei minime, de piciorul broastei, lantisorul de aur turcesc este cea mai amanetata piesa din Romania si cea mai cumparata piesa de bijuterie din Romania. Femeia-lantisor, poate ca nu e mereu femeia lantisor de aur, dar cu siguranta este fidela lumii bijuteriilor. Este legata simbiotic de cadoul ei – de la iubit sau de la parinti, de amintirea momentului si de semnificatia lui. Este acolo lipsit de semnificatii pentru exterior, plin de intelesuri pentru interior, asemenea bratarilor charm, mereu prezent si mereu absent, precum cerceii de botez si tolerant, gata mereu sa primeasca alte bijuterii langa.

Carrie si singurul lantisor celebru in istoria imediata a bijuteriilor

Femeia-Inel.

Sunt inele care vorbesc si sunt bijuterii simbol. Bine ar fi sa le capatam pe alea care intrunesc ambele calitati, dar rare-s cauzele care ne aduc in fata verighete sau inele de logodna in care esteticul a jucat cartea cea mare, asa ramane doar partea “simbolic” si eventual “valoros un pic”. Insa, in inele, istoria a fost generoasa, si mari capi ai lumii si bisericii le-au purtat ca simbol al puterii si functiei detinute, tot asa cum mari doamne si-au ascuns in ele otravuri si ravase de amor. Inelele cer genunchi flexati pana la sol si sarutari de maini, inelele intaresc pumni si provoaca cucuie, inelele mari apartin mainilor vocale, care sprijina glasul si intaresc argumentele, inelele multe si mari apartin histrionicilor, solarilor, spectacularilor, inelele apartin mainilor anxioase care nu stiu unde sa stea si ce sa faca cand mintea le lasa fara supraveghere, inelele apartin, mai mult decat altele, mainilor nemuncite.

Inelul de logodna al lui Lady Di acum al lui Kate Middleton

Femeia-Cercei.

Gaura pentru cercel este una dintre cele mai vechi modificari corporale. Marinarii cu cercel de perla erau insemnati ca bravii trecatori ai ecuatorului, cum cei care-si purtau cerceii de aur in ureche credeam ca vor avea parte de o trecere lina spre taramul dreptilor sau cel putin de o ingropaciune crestina, caci bucatile de aur atarnate la urechi le-o vor plati. Va amintiti scena din “Grease” cand i se gauresc urechile Oliviei Newton John? Ba simbol al diferentelor intre fetite si baieti in maternitatile romanesti, ba masiva gaurire a masculilor tineri venita pe filiera hip-hop, ba motiv de flirt si mangaieri pe gat in vulnerabilele prime intalniri, ba piercing… Cerceii, chiar de-i purtam banal doar in urechi, vor atrage atentia asupra fetei, asupra noastra. Cu cat mai mari, mai vizibili si mai extravaganti, cu atat mai mult ne dorim sa fim mai mari, mai vizibili, mai extravaganti. Uneori ne si iese, alteori ne ajung perlele albe, ca simbol al feminitatii esentiale, discrete si concrete…

Cerceii Bulgari cu perla lacrima ai lui Liz Taylor

Primele bijuterii nu sunt alegerile noastre, sunt alegerile lor, ale bunicilor, ale parintilor.

Bijuteriile de aniversare sunt alegeri ale iubitilor si ale sotilor, ale prietenilor si ale rudelor.

Bijuteriile de purtare sunt alegerile noastre sau alegerile lumii?

• Purtam ce se poarta = e mimetismul mediocritatii,
• purtam ce putini ar purta = e forma noastra de a curta lumea ,”uita-te la noi, te vrem, o sa te cucerim”,
• purtam ce se poarta cum putini ar purta = e adaptabilitate, supravietuire in uniformizare, demonstratii de unicitate,
• nu purtam deloc = refuzam jocurile, a nu alege este o alegere?

Va rog a citi cu ganduri pretioase,

Gabi Urda