Personae – persoane: MARTIRIO

By  |  0 Comments

 

Martirio cu peinetas

Martirio cu peinetas

 Ce faci cand invartesti butonul radioului printre frecvente si iti sare inainte o emisiune flamboianta despre flamenco la Radio Romania Actualitati? Stai, stai acolo si asculti Martirio printre metaforele doamnei realizator si bagi la cap recomandarea “vizual impactul ei este de neegalat – evantaiele, rochiile cu volane si celebrele ei “peinetas”. Iei telefonul de pe bancheta din spate si ii insemnezi numele: MARTIRIO…

Luni, mi-am amintit de ea si m-am apucat sa cercetez. Martirio este personae, personajul, imaginea de scena sau cum va vine a-i spune a Maríei Isabel Quiñones, nascuta in 1954. La 27 de ani isi incepe cariera in grupul Jarcha, cand acestia erau in cautarea unui spirit flamenco. Ea, Martirio, cu rochiile ei jumatate traditie, jumatate posmodernism, in umbra ochelarilor ochi-de-pisica, a marilor piepteni de coc – peinetas – si a evantaielor cu dantela si pene, se nascuse. Inca de la primul sau album, canta precum arata, un amestec vecin cu delirul artistic al unei dansatoare de flamenco strabatuta de sufletul unei adevarate dive plina de patosul dramatic al scenei de teatru. Copla spaniola si pop-rock, o imbinare neslefuita dupa gustul meu, insa de inteles odata ce iesi din cenzura regimului Franco. Adolescenta care nu avusese libera trecere la cultura occidentala, musca acum cu sete din ritmurile straine, pe care le redefineste odata cu al doilea album “Cristalitos Machacaos” in blues si jazz. Isi face intrarea, fireasca la temperamentul si puterea ei de exprimare, in film si teatru. Cariera lui Martirio, ce nume perfect spatiului dramatico-afectat andaluz, continua cu 25 de albume, multe piese de teatru, filme, chei de orase si medalii.


Martirio, la inceputuri carnaveleasca, isi cladise cu fiecare iesire sub reflectoare ziduri intre care putea sa fie libera, persoana ei era delimitata de personae/personaj. Spunea intr-un interviu cum nimeni nu o recunoaste pe strada daca nu poarta ochelari si peineta. Ce dedublare magnifica!

Aaa si sa nu uit, peineta este acel pieptene concav de coc specific spaniolesc care se poarta cu/fara voal. Mai intai era vazut doar in costumul dansatoarelor de flamenco, la tinutele de gala de la nunti sau in cadrul luptelor cu tauri si in procesiunile din Saptamana Sfanta. Peineta a intrat in port din secolul 5 i.Ch. si initial era confectionat din carapace de broasca testoasa sau din os. In Chile si Filipine exista in variante mult mai mici, insa in nici un caz atat de extravagante si demne de o sedinta Vogue cum sunt cele ale lui Martirio.

In ultimii ani, Martirio, avandu-l chitarist si producator pe fiul sau, Raul Rodrigues – si-a “inteleptit” stilul si glasul. Aproape a renuntat la evantaie si peinetas, la pelerine si volane, pentru rochii elegante din catifea si voal lame. Au ramas, mereu, dar mereu ochelarii de soare cat-eye – ea ne vede, noi pe ea niciodata. Chiar am cautat o fotografie cu Martirio fara ochelari si nu, nu am gasit!

Intr-o recenzie despre un concert Martirio intr-unul din cluburile din New York in 2007, NY Times amintea despre ea compozitoarea cu un preaplin de metafore — “un temblor de dicha en todo mi ser” (“an earthquake of joy in all of my being”), or “perfume de alegría tiene mi alma libre” (“my liberated soul has the scent of happiness”), one wondered how many American jazz standards carried such hot language and heavyweight metaphors”.

Ce bucurie-i sa invarti intr-o zi de duminica butoane si sa dai peste… MARTIRIO!

Pana la urmatoarea personae,

Cu drag

Gabi Urda

Consultant de comunicare si imagine, blogger, organizator evenimente

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *