Silvia Serban – “Afara e scena, noi suntem actorii. Haina iti sustine rolul sau nu, lumea te aplauda sau nu.”

In showroom-ul Backstage din Green Lake Residence, stam de-o parte si de alta a barului, schimband priviri de acomodare. Pe langa noi se aud pr-ul sau, Alexandra, si colierul meu cu lanturi stratificate facut de Iuliana Asoltanei; zgomotul dilueaza timiditatile. Il remarca, ii spun povestea lui si a blogului meu si ii cer la schimb, punand reportofonul intre noi, o alta poveste …

“Mama era o femeie foarte cocheta si tin minte ca pentru evenimentele de atunci, cum erau nuntile, isi facea rochii la croitoreasa, careia ii desena si explica. Toate ieseau “wow”! Isi aminteste un episod-raspuns la: de ce, poate, dintre toate formele de a te exprima, a ales designul vestimentar.

Cum vezi tu acest dialog al femeii cu haina?

Ca pe un rol, de aceea se si numeste showroom-ul Silvia Serban Backstage (Adresa str. Serg. Petre Aurelian, 62 , sector 1 , Bucuresti, Green Lake Residence , vila N13).

Ce rol iti asumi sa joci. Ce femeie vreau sa fiu, astazi, maine. Haina cred ca e baza in a crea rolul asta, este o interfata. Lucrez sa reusim, eu si echipa mea, sa scoatem in evidenta partea asta de roluri pe care le jucam, cum ne ajuta haina sa le intrupam. Oricum, multi spun despre hainele mele ca sunt teatrale.

Designul il duc in directia asta “Afara e scena, iar eu, tu, ele, suntem actorii, cum jucam, cat de bine jucam, ce indicatii ne da regizorul. Haina ajuta, la fel ca pe actor sau ca intr-un concert. Iti sustine mesajul sau nu, te aplauda sau nu lumea.

E bine sa-ti asumi niste greseli in “interpretare”, ideea e sa nu treci neobservat, sa nu fii ignorat. Pe strada sunt multi oameni ignorati, ma doare sufletul cand vad oameni maturi in care se simti o tristete si o plafonare in ceea ce inseamna exprimarea prin haine, o lipsa a dorintei de a te exprima si de a te bucura. Tine si de interior, caci merg mana in mana, nu te ocupi de interior, apoi de haine, ele merg odata.

Reusesti sa ghicesti in haine personalitatea celuilalt?

Da, da. Cand mi-am dat seama a fost wow (repeta des, “wow”, secvential, cat sa te lase sa ghicesti artificiile de dedesubtul calmului profund afisat in exterior) si pentru mine, cand am reusit sa ma impun intr-un anume fel in fata clientelor. Cand nu am mai empatizat la nivelul acela diplomat, ok facem cum zici tu, rezultatul a fost exceptional pentru amandoua, pentru ca mi-am dat seama ca asta isi doresc atunci cand vin la un designer. Si, de aici, am dedus importanta rolului pe care-l am eu aici, in a descifra ce in spatele hainelor astora pe care le afiseaza, uneori sunt luate din dulap pur si simplu, alteori pentru ca asa se poarta, atunci e si mai grav pentru ca individualitatea este spre 0, dar si haine care ajung sa fie purtate doar din dorinta de a epata, de show off, sa dea bine.

Intentia cu care ma duc sa-mi cumpar haine, intentia pe care o am cand ma imbrac, este vitala. Nu ma mai duc si ma pierd in tendinte. In momentul in care stii despre tine ce vrei sa faci, lucrurile se simplifica. Sa intelegem importanta pe care il joaca haina in rolul nostru.

Esti printre designerii care au lucrat multa vreme ca stilist la publicatii importante din Romania. Cum te-a ajutat aceasta experienta in cariera de designer?

Cat timp am fost stilist nu am putut sa fac bine meseria de designer, cand am zis stop si am aruncat cu pungile a fost exact momentul in care m-am aplecat spre partea de design. Au mers in paralel o vreme. In prezentari insa, da, a contat, cu toate de multe ori poate aveam nevoie de altcineva care sa vada in locul meu, m-ar fi ajutat asta. E ideal sa lucrezi cu un stilist.

Pentru cliente cred ca las un canal deschis, sa vina si de la ele cum poarta o haina pe care eu o propun. E o provocare si pentru mine, ma inspira aportul lor. Raman suprinsa de cum le stilizeaza.

Uite, de cand ne-am mutat, organizam mici evenimente, la care vin 20-25 doamne, iar propunerea pentru ele este de a intra in diverse roluri. Sus e fitting room-ul pentru “actori” si se intampla sa isi aleaga singure hainele, le pun anapoda, facem poze, iar uitandu-ma la ele, le multumesc, ma inspira. 

Ma uit la mostrarul de pe masa – paiete, forme geometrice colorate. Pare ratacit in atotprezentul negru, mult negru al hainelor Silvia Serban. Incepem aceeasi leapsa a povestilor si-i impartasesc fascinatia mea pentru negru…la altii… (Cu toate ca de dragul jocurilor intuitiei in ziua interviului ne descifram si prin tinutele asemanatoare – negre). Isi priveste manechinele imbracate in tinute negre deconstruite, zambeste relaxat pipand din tigara electronica si-si lipeste raspunsul de ultimul cuvant al intrebarii…

Negru?

Mi se pare cel mai ofertant sa lucrezi cu texturi de negru, nici o culoare nu-ti ofera atatea optiuni ca negru. Sigur vine si din stilul meu personal, daca imi pun o culoare pe mine, nu mai stiu sa vorbesc. Daca ma imbraci in rosu sau roz sunt in criza de identitate.

Imi plac texturile de negru, care pe alte culori nu mai sunt atat de atractive. Pur si simplu, imi place negru.

Tot aud tot felul de semnificatii, ca te ascunzi, dar mi-am dat seama de altceva de fapt, ca persoana care poarta negru e atat de luminoasa si ca lumineaza din interior, incat pune negrul in evidenta. Cine are curaj sa poarte negru, sa si-l asume in totalitate, este o persoana foarte luminoasa de fapt. 

Esti printre putinii designerii cu o mare constiinta antreprenoriala, gandindu-ma ca ai avut si Idelierul. Cum l-ai redefinit acum, cum va evolua?

Sunt mandra de Idelier, a fost primul concept-store care a promovat designeri romani, dupa Melkior (concept store temporar, 6 luni). Cunoascand atatia tineri cand eram fashion editor, stiam ca nu am cum sa se faca remarcati, plus ca era un vis de-al meu din facultate: un spatiu in care sa se stranga ideile astea artistice: balet, muzica, arta, design, de toate. 

Idelier ramane ca platforma online www.idelier.com, designerii care lucreaza in mod conventional nu vor mai fi atat de promovati si voi incepe ridicarea zonei de upcycling si deconstructivism.

Cum vrei sa dezvolti zona de upcycling prin platforma Idelier?

Suntem in parteneriat cu un site din Estonia care se ocupa de upcycling. Acolo tot un designer a conceput zona asta si a dezvoltat-o. Vrem sa ajungem la fabricile de textile, metal, lemn, tot ce se poate recicla, sa punem puncte pe harta Europei, sa includem si Romania pentru ca designerii sa-si poata lua resurse pentru a le prelucra. Promovam si constientizam fenomenul upcycling, un punct in care sa reunim si sa facem legatura intre producatori, designeri, clienti care imbratiseaza ideea. 

Ma concentrez pe reziduri textile in primul rand, apoi pielarie. Un exemplu ar fi acela, in care sa cream in fabrici zone pentru a se colecta in conditii bune.

Cum interfereaza designerul Silvia Serban cu upcycling-ul?

Proiectul meu de diploma a fost cu haine din second hand, pe care le-am deconstruit. Si tin minte ca atunci profesoara de moda chiar mi-a spus: “Fetito, tu chiar crezi ca o sa faci ceva cu hainele astea?”. Atunci am fost descurajata si m-am indreptat catre deconstructivism.

Dar, astazi, am cliente care imi aduc haine cu poveste, fie ale lor, fie ale sotilor, copiilor, parintilor, care au incarcatura emotionala si le redefinim in altfel de piese vestimentare. Este o piesa unica pentru tine, durabila, dar care are un alt cost, fiindca nu ai mai cheltuit pe resursa materia prima, ci pe manopera si pe design.

Ies niste forme absolut geniale, iar de original si de unic, toata lumea toata lumea are nevoie, in orice epoca. Este o alternativa la vremurile pe care le traim, la nevoile noastre. Pe langa  refolosirea resurselor, rezulta lucrurile absolut fabuloase, unice.

Haina originala ma inspira, este o provocare, iar clientii imbratiseaza foarte personal conceptul: sa porti trenciul tatalui tau, refacut intr-un sacou.

Credit foto: Silvia Serban

Multumesc Silvia pentru asumarea rolurilor de partener de dialog si ascultator, la fel de autentic.

Gabi Urda