Vintage de Romania

Sau cum sa-ti vinzi hainele de acum un sezon pe un blog de vintage…

Pregatesc un proiect care imi este foarte drag, la fel de mult pe cat imi este si notiunea de “vintage” si hainele si accesoriile care se incadreaza acolo. De aceea, am inceput cautari febrile pe internet pentru a vedea in ce termeni se discuta despre vintage si retro in Romania. M-am lamurit repede ca, inca o data, am luat o forma si atat, fondul a ramas intr-o zona la care doar putini au ajuns.

Exista cateva site-uri romanesti de vintage remarcabile, cu produse de colectie, documentate, cu fotografii explicite si informatii. Insa, 80% dintre blogurile si site-urile care au in denumire cuvintele “vintage” si/sau “retro” sunt motive pentru a vinde haine uzate, nu mai vechi de cateva sezoane, ieftine, care acum, scazandu-le valoarea prin uzura, au devenit si mai ieftine. Ba, chiar, am intalnit asemenea magazine online, care sub numele “vintage” vand outlet-uri sau piese noi aduse din China. Nu-i nimic rau in a pune pe picioare un magazin online cu marfa chinezeasca, dar nu-l numi “vintage”!

Cuvantul “vintage” provine din zona viticulturii.  Un vin vintage este unul facut din struguri care au fost cultivati și recoltati într-un singur an specificat. De aici, se foloseste termenul incorect pentru orice vin care este perceput a fi deosebit de vechi sau de o calitate ridicată. Opusul unui vin  vintage este un vin nonvintage , care este, de obicei, un amestec din producția a doi sau mai mulți ani.

Insa “vintage-ul” despre care vorbim noi este legat de moda. Pentru a lamuri si aici putin terminologia, astfel: hainele si accesoriile dinainte de 1920 poarta denumirea de “antique”, cele de la 1920 pana in 1980 (cu doua decenii fata de momentul mentionarii) sunt cuprinse sub umbrela “vintage”, cu specificatia ca perioada 1960-1980 a fost nuantata ca “retro”. Acest ultim termen se aplica si in arta – “arta retro”  – un gen de artă pop, care a fost dezvoltat în anii 1940 și 1950, ca răspuns la o nevoie de grafica ușor de reprodus pe presele simple, disponibile atunci.

Am incheiat micul periplu istoric si m-am intristat de cat de mic si mercantil este internetul nostru pasionat de “vintage”. Foarte rar gasesti spre vanzare reviste vechi cu tipare, iar de organizatii de adolescente pasionate de moda, care sa se documenteze, sa colecteze si sa reinvie tipare vechi, sa caute in podurile, dulapurile si amintirile bunicilor si mamelor lor rochii si pantofi vechi, nici nu poate fi vorba. Da, este adevarat, din nou trebuie sa ridicam privirea si sa ne uitam pe fereastra ca sa ne amintim ca suntem o cultura mica, cu “taraseni”, vorba lui Tudor Octavian, stramutata la oras si adaptata dupa ureche vremurilor. Cate dintre noi suntem norocoasele unui ADN vestimentar sanatos?  Cate dintre noi am primit mostenire de la strabunicile, matusile, bunicile noastre rochii elegante, posete din piele, palarii sau brose, acum piese de colectie? Putine.  Lipsa de educatie estetica din familie, lipsa unei autoeducatii estetice, artistice, istorice, culturale naste acest internet mic si lipsit de perspectiva al “vintagistelor”.

Dar, le respect pe cele care tin la “vintage” si la piesele din vremurile bunicilor sau mamelor noastre, care-l reinvie frumos, il vand si il cumpara in cunostinta de cauza. Astept, inca, sa apara si pasionate croitorese, studenti la design sau nu care vor reinvia tipare vintage. Stiu deja cateva, exista muguri… Sa nu uitam ca perpetuam un fenomen fara valoare cumparand si acceptand fara sa avem vreo opinie. Nu am nimic impotriva “yard sale”-ului, il incurajez, dupa cum bine stiti, vindeti-va hainele vechi si eu o fac, dar nu sub denumirea de “vintage” sau “retro”.

Sa respectam valoarea hainelor vintage autentice!

Cu drag,

Gabi Urda