Contabilitate sufleteasca 2

Asa prinzi gustul artei!

Incepand din weekend m-am simtit parca discontinua, am uitat lucruri, am lasat grijile sa ma potopeasca, am fost prea putin productiva, insa acum, cand ziua e pe inserat parca se aseaza in mine si printre ghivece cu rasaduri de rosii cherry pot sa-mi fac bilantul binelui si frumosului, macar atat cat imi s-a sintetizat prin simturi:

– un maaaaare fagure de miere pe care l-a adus aseara si din care rontaim amandoi ca ursuletii (ma bucura si mai tare, caci citesc acum ca mierea din fagure e superioara celeilalte, de la ceara ingurgitata care are vitamina A si retinol, plus ca dezinfecteaza gura si dintii)

– un buchet de 25 de lalele rosii si rosii stropite cu galben care incununeaza masa din bucatarie

– ceaiul de flori si frunze de paducel (din cel la vrac, care fiert are gust putin dulce-amarui, ca al florilor de corcodus, de parca ai bea flori de corcodus)

– supa crema de stevie mancata cu bucatele de somon afumat

– cartea “Cele 5 rani care ne impiedica sa fim noi” a Lisei Bourbeau (mi-a lamurit multe, capacitatea de a privi cu empatie, plus ca m-a impins catre o gafa care s-a dovedit a fi o alta poarta deschisa, caci noi suntem porti deschise catre noi si catre lume)

– cartea “Spune-mi unde te doare” a lui Michael Odoul (suntem un intreg, orice durere fizica este o reflexie a unei stari interioare)

– intalnirile “La ceai cu mamici”, o serie de intalniri informale cu gravide si mame proaspete care isi impartasesc experiente, se informeaza si se ajuta una pe cealalta ( au fost utile si pentru mine, alaptarea pana la urma este o experienta luata intr-un context mare, viata)

– redescoperirea negrului intrerupt de tonuri calde de corai, mov pruna, turcoaz sau gri argintiu (rochii negre cu cardigane negre, cizme, curea si geanta negre + ciorapi si colier corai, parca ies din iarna cu cate un boboc care plezneste gadilat pe sub barbie)

– parul ei cret si sucul de mere stors in fata mea

– energia lui dupa sedintele de aikido si energia lui dupa sedintele de aikido 😉

Ce va susura pe la ureche, pe limba, pe dinaintea ochilor, ce piele pipaiti? Hai cu amintirile, scrieti-le pe astea bune, asa catalizam binele si frumosul sa-si imprastie energia in univers.

Cu drag,

Gabi Urda zen