Consultanta vestimentara

Baze si fundamente: Manecile

By Gabi Urda | May 10, 2014 7 Comments

Odata cu siluetele si croielile compatibile fiecareia, am descoperit influenta manecilor in echilibrarea proportiei umeri-solduri. Stiu ca nu trebuie sa va trag nici pe voi prea mult de maneca, o sa va lamuriti indata…

Asadar, pentru a porni de la o baza comuna, maneca = acea parte a imbracamintei care acopera bratul.

O anumita croiala a manecilor a devenit caracteristica unei anumite perioade istorice sau unei anume tari. Astfel ca, manecile pagoda atat de frecvent folosite in 1860 sau cele despicate in niste pliseuri din secolele XVI-XVII, astazi sunt, eventual, intalnite doar in redefiniri in zona haute couture.

Insa, manecile cu amplitudinea lor pot avantaja sau dezavantaja o anume forma a corpului, pot armoniza si aduce aproape de proportiile ideale umerii prea ingusti si echilibra soldurile foarte late.

De asemenea, pot crea curbe intr-o silueta baietoasa, aproape dreptunghiulara, “colturoasa”. Insa, manecile prea infoiate pot fi un neajuns pentru bratele pline, musculoase, pentru cele cu un gat scurt, dar si pentru siluetele cu spatele lat, triunghiul inversat, pe care le disproportioneaza, caci ajung sa arate ca niste soldati.

Tipurile de maneci:

1. Maneca aripa de inger – maneca larga care atarna liber de la umar.

2. Maneca aripa de liliac sau maneca maghiara – maneca lunga, cu o rascroiala adanca ce se ingusteaza spre incheietura mainii.

3. Maneca clopot – croita aproape de brat pana la cot si usor evazata de la cot

4. Maneca de episcop – mai ampla in partea dinspre incheietura decat in cea dinspre umar, se incheie cu o manseta stransa.

5. Maneca fluture – cu o croiala ampla pornind din umar care se deschide si mai mult cu cat merge spre cot, insa neacoperind in totalitate bratul

6. Maneca capac – o maneca scurta care acopera umarul si nu trece de nivelul subtioarei.

7. Maneca “umar gol” sau “cold shoulder” – este acea maneca desprinsa din cusatura in partea de sus a umarului, care este expus, insa nu si sub axila. (Nu foarte potrivita pentru siluetele triunghi inversat).

8. Maneca Dolman – Foarte ampla, fara a fi bufanta, in partea de sus si stramta spre incheietura mainii. (Nu foarte potrivita pentru siluetele triunghi inversat).

9. Maneca leg-of-mutton (picior de oaie) – Bufanta in partea umarului si stramta pe antebrat, de la cot in jos.

10. Maneca cu montura – cea stramt croita pe brat, care se termina cu o prelungire ascutita pe spatele palmei. Este intalnita mai ales in cazul rochiilor de mireasa.

11. Maneca desprinsa – este cea care atarna, despicata mai sus de cot sau mai jos si permite bratului sa iasa afara (folosita in secolele 14 pana in cel de-al 17).

12. Maneca Julieta – o maneca lunga, stransa cu un puf in partea de sus si inspirata de moda Renasterii italiene si numita dupa eroina tragica a lui Shakespeare; populara in perioada Imperiului, in anii 1820, apoi, din nou, la sfarsitul anilor 1960 sub influenta filmului lui Zeffirelli, Romeo si Julieta.

13. Maneca kimono – o maneca croita dintr-o bucata cu pieptul hainei, cu deschidere extrema de ampla spre incheietura, asemenea halatelor chinezesti si nu a kimono-urilor japoneze, cu maneci cusute separat.

Maneca kimono

14. Maneca pagoda – este maneca sub forma de clopot, care acopera o falsa maneca care porneste de sub prima.

15. Maneca despicata – o maneca despicata care permitea vesmantului de dedesubt sa se arate. Era populara in secolele 16-17.

16. Maneca poetului – maneca lunga stramta de la umar la cot, apoi bufanta pana la incheietura, adesea se incheie cu manseta prevazuta cu volan.

17. Maneca bufanta – scurta, trei sferturi sau lunga, cu o croiala umflata in intregime, cu manseta.

18. Maneca raglan – cea care porneste de la decolteu.

19. Maneca atasata – cea care este cusuta de umarul hainei, de rascroiala.

20. Maneca din doua bucati – asa cum ii spune si numele este cusuta din doua parti, pentru a permite o usoara forma de L, asa cum natural se indoaie cotul. Folosita mai ales in croiala costumelor.

21. Maneca Virago sau lanterna – maneca bufanta prinsa deasupra cotului de o panglica, purtata, mai ales, in 1620.

22. Maneca de vrajitoare – o maneca ampla care se extinde de la umar la incheietura mainii intr-o forma conica si se drapeaza, ramanand deschisa, spre mana.