Vizita in garderoba – Ionela Mandrescu, Field Coordinator Marketing L’Oreal Paris
De cand am vazut-o prima oara la Yard Sale, acum vreo doi ani, m-am interesat repede in jur cine este, o cunoaste cineva? Are o prezenta vibranta, despre care intelegi repede ca este mai mult decat suma frumusetii statuare, a zambetului perfect, a chimiei vestimentare dintre vintage si designeri romani…
Credit foto: Andreea Mira Photography
Ionela Mandrescu ne-a deschis usa intr-o duminica dimineata cu zambete, jazz, ceai, toata casa la dispozitie si povestile unui stil personal atat de matur la doar 25 de ani.
Care sunt femeile care te-au influentat in a-ti contura stilul de acum?
Imi amintesc si acum cum am descoperit latura estetica a vietii cand am remarcat-o, in clasa a sasea, pe mama unei bune prietene. Si acum la 60 de ani este extrem de cocheta. Era si atunci, fenomenala. Mereu era pe tocuri, machiata, atenta la toate detaliile. Stilul pot sa spun ca l-am furat de la ea, cu fiecare privire admirativa, cu cartile, muzica pe care mi le imprumuta.
Maica-mea imi face de mica lucruri, incerca sa ne diferentieze pe mine si pe surorile mele de ceilalti copii. Mereu imi spunea “tu esti altfel decat altii”. Aveam serbare la gradinita si i-am spus mamei ca doamna invatatoare ne-a spus sa purtam un anume costum si dresuri albe. Eram 12 fetite, toate aveau ciorapi albi, eu aveam dresuri negre. Am si o fotografie. Poate ca de atunci am si scapat de ridicol, imi spune razand.
Cand ti s-a cristalizat stilul de acum?
Daca ma uit la pozele din liceu, cred ca de atunci. Nu, chiar nu m-am schimbat mult de atunci. Liceul de arta pe care l-am facut la Suceava mi-a conturat o anume aplecare catre detalii, catre istoria artei, catre estetica in general.
Varsta nu are nici o relevanta, stilul de viata autonom cred ca mi-a conturat si o imagine personala “matura”. Stilul acesta il aveam si la 20 de ani, dar munca de birou si stilul de viata m-au responsabilizat si indreptat intr-o anume directie.
Cum ti-ar caracteriza ceilalti stilul? Dar tu?
Ca sunt un cameleon si ma imbrac in functie de stare. Dimineata vreo jumatate de ora ma uit pe standerul din camera sau in dulap si ma intreb “cu ce ma mai imbrac si astazi?, de ce am chef astazi?, ce culoare, ce textura? cum vreau sa arat astazi?”. Dovada a starilor mele cameleonice; chiar daca multi ma vad ca pe o prezenta extrem de feminina, m-am tuns scurt (acum deja parul crescuse spre mediu). Replicile au fost, mult mai multe decat ma asteptam “De ceeee, ti-ai pierdut jumatate de farmec, din feminitate?”.
Eu nu consider ca feminitatea sta in lungimea parului sau intr-o haina, ci in personalitate. E o finete in personalitate pe care o exprimi in orice ocazie, orice faci, o forma de gratie care transcede tot. Nu trebuie sa ai unghii lungi, tocuri.
Imi plac texturile diferite, volumele, straturile, suprapunerile. Daca m-as uita la mine si m-as analiza si eu sunt o suprapunere de perioade, de intalniri, de experiente cu oameni, caci “am furat” de la fiecare cate ceva, fac un mix din ce rezoneaza cu mine.
Cum cumperi?
Cumpar rar, obosesc la shopping, evit aglomeratia. Evit mall-urile si magazinele mari, prefer sa-mi cumpar de la un designer roman, poate de la un targ vintage, dintr-un showroom micut. Imi place sa cotrobai prin second hand-uri.
Imediat stiu ca este a mea o anume haina. Asa cum am deschidere catre oameni, asa am si catre haine – intuitiv. Daca e un targ de designeri sau vintage, chiar daca e aglomerat, sunt curioasa si ies la cumparat. Altfel, evit noutatile, e prea cliseistic si prea simplist pentru mine sa cumpar dintr-un mall lucruri prestabilite pentru majoritate. E si sentimentul de diferentiere care ma ghideaza.
Apoi, mama imi face multe lucruri.
Ce nu ai purta niciodata?
Nu port ce e in tendinte. Nu am prins eu moda asta cu adidasii colorati si fuste clasice. Imi place cand ma uit la altii, dar eu nu mi-o asum. Sau, daca e in tendinte anul asta, cu siguranta eu o sa port peste vreo cinci ani. Imi place sa fiu cu cativa pasi in urma, ma apuca dorul mai tarziu.
Ugg-urile nu le inteleg. Evit anumite culori, portocaliu, verde neon. Am o fizionomie colorata, o statura care impune si merg spre simplitate si verticalitatea liniilor, croielilor.
Ce designeri porti cu predilectie?
Imi place Andra Andreescu, pentru simplitatea creatiilor ei, stau la baza garderobei mele. Dar sunt un amalgam, asa ca cumpar de peste tot. Imi place Oianu, am multe ii vechi de la bunica si le port dar, iubesc si reinterpretarile lui.
De la ce iti compui o tinuta?
Trebuie sa ma identific cu haina, trebuie sa faca parte din mine, sa nu se simta diferit de starea mea din ziua aceea, din perioada aceea a vietii mele. Sunt comoda, dar relaxata, la mine asta e confortul. Dimineata imi este confortabil sa ma machiez si sa ma aranjez, blazarea si relaxarea sunt independente.
Garderoba este o constructie. Am 25 de ani si am tot acumulat si haine, de la mama mai ales, dar si imagini metale cu fiecare femeie frumoasa, aranjata pe care am vazut-o, care mi-a trezit interesul si pe care am studiat-o.
E si un univers interior care a scos exteriorul asta. La mine linistea trebuie sa primeze. Cu toate ca sunt o fire extrem de sociala si ma identific cu multe lucruri din exterior, am mare nevoie de momentele cu cartile mele, muzica mea. Imi place sa analizez casele oamenilor, arhitectura oraselor.
Multumesc pentru bratele si inima deschisa, Ionela
Multumesc Andreea Mira Photography, partenerul meu cu un obiectiv, cu adevarat, sensibil (la propriu si la figurat) in calatoriile astea