Intrebari despre ratare
Seara acasa, un pahar de vin, noi doi si povestile de peste zi. Remarc in timp ce insir intamplari ca, de cateva saptamani, ele au un filon comun – spectrul ratarii.
Unesc aceste povesti cu intrebarile pe care mi le-am pus in ultima perioada, cu framantarile si actiunile care au decurs de aici.
Nu stiu cine a spus, “daca visele tale nu te sperie, inseamna ca nu sunt suficient de mari”. Care este linia intre ratare si succes? Care este varsta din preajma careia societatea, familia, chiar, tu, sub presiunea primilor factori, consideri ca ai gresit drumul, ca nu mai este timp? 30? 40?
Scopul acestei postari este de a porni intr-un demers, a-mi raspunde la intrebarea “Prin ce imi reprezint eu succesul?”
Va depan acum bref istoriile:
1. O doamna, peste 35 de ani, imbracata bine si ingrijita, necasatorita ii cere functionarei de la banca sa-i faca dosarul pentru refinantarea unui credit. Aceasta, foarte amabila, o sfatuieste sa-l plateasca pentru ca pana acum, timp de vreo 3 ani, nu platise decat din datoria catre banca, nu si din cea efectiva, dar ii recalculeaza prelungindu-i durata si scazand astfel rata. “Astept vremuri mai bune”, acesta a fost raspunsul ei cand functionara ii spunea care era situatia platilor. Grimasele de pe fata ei aratau neputinta, neincrederea in propriile spune si convingerea ca nu se va intampla asa, ca a intrat intr-un carusel care-o ameteste, caruia nu-i mai gaseste rostul initial, “merita casa, masina, renovarea, o viata de griji si frustrari?”
2. Un autobuz aglomerat, vecina bunicii mele (50 de ani, 2-3 joburi, asistenta sociala, menajera, divortata, mama a 2 copii la facultate) imi face loc langa ea si incepem sa discutam politicos. La intrebarea mea “Ce va mai face fiica?” primesc ca raspuns povestea: “A terminat liceul Tonitza, mai are un an la facultatea de asistenta sociala. Am angajat-o la mine (nu stiu exact ce institutie publica este, ceva legat de pensionari), castiga in mana 750 lei! Este bine pentru o fata! Eu dupa atatea examene si ani castig 1200, si probabil in cativa ani 1700. I-am spus: “daca esti fata desteapta in 10 ani vei ajunge si tu sa iei 1700 lei.” Precizez ca fata a terminat Tonitza, picteaza si deseneaza bine, isi croieste singura hainele. Si-a ascultat mama, care fara sa stie, din frica, din dragoste pentru ea a luat aceasta hotarare, sa-i aranjeze ea drumul profesional.
3. Obosita si blazata imi povestea cum nu a reusit sa-si construiasca casa pe care o visa, in provincie, casa cu ale carei schite umbla in geanta, pe care le crease ea, pe care le stia de pe rost. Absolventa de arte a infiintat o firma care facea design de interior, la criza a sucombat. Atunci, cu banii ramasi a plecat in provincie sa-si construiasca casa dorita, sa fie artist in curtea ei si sa mai realizeze cand si cand o expozitie. Imprejurari nefavorabile au impiedicat-o, banii s-au consumat, iar ea a ajuns acum la o viata de student, guvernanta pentru fetita unei familii instarite pe un salariu mizer. Mai face rost rar de cate un proiect pentru decor de interior. Asteapta sa se dezmorteasca piata, sa mai circule proiectele.
Psihologii spun: distinctia intre implinire si ratare este “Vreau sa fiu actorul sau spectatorul vietii mele?”
si un altul: “Ratarea e un obicei si la fel e si Victoria.”
Voi ce articole, carti, intamplari despre ratare si victorie ati citit, auzit, aveti?
Cu drag,
Gabi Urda
1 Comment