Vizita in garderoba – Luciana Georgescu, designer interior SpotOnDesign

Clar ca zorii de zi, luminos, optimist, pozitiv, si de-as continua sa insir adjective sinonime si tot nu v-ati imagina, pe de-a intregul, zambetul cu care te primeste de fiecare data Luciana Georgescu, designer interior SpotOnDesign. L-am remarcat, alaturi de garderoba sa total altcumva decat vazusem pana atunci, inca de acum vreo sase-sapte ani, cand ea imi urmarea creatiile la targul de bijuterie contemporana

Credit foto: Andreea Mira Photography

Cum ti s-a conturat stilul de acum?

Imi e foarte greu sa ma gandesc la mine cum am evoluat. Mi se pare ca in ultimii 3-4 ani s-a inchegat totul (eu o contrazic inca de la prima fraza, ca ea-i modesta!). Dintotdeauna am avut asa o dorinta de a fi imbracata un pic altfel, nu neaparat extravagant. Si o fac intotdeauna, intotdeauna pentru mine, sau maxim pentru familie. Mie imi place sa ma simt eu foarte foarte bine in hainele mele.

Imi aduc aminte ca mama imi facea o gramada de haine, imi impletea tot felul de pulovere, veste sau combina stofa cu maneci impletite, funde mari, flori crosetate. De fiecare data cand ma duceam la scoala, profesoarele ma puneau sa defilez. Sunt din Campulung Moldovenesc, din Bucovina, poate de aceea imi place sa am ceva de inspiratie traditionala mai mereu in vestimentatie.

Cum ti-ai defini tu stilul?

Stilul meu este la granita rock-etnic, mai nou army. E o combinatie oarecum ciudata. Intotdeauna folclorul trebuie sa fie prezent, port des ii, catrinte originale pe care le accesorizez cu perle, cu coliere mari, grele, cu bocanci. E un mix socant oarecum.

Ce femei te-au influentat?

In primul rand mama, ea se imbraca si acum foarte modern. A mai fost o profesoara de biologie care avea o aparitie absolut fascinanta, cu toate facute de ea, impletite, croite. Apoi a mai fost bunica care a fost croitoreasa. Mai nou, acum sase-sapte ani am cunoscut-o pe Silvia Serban, ea m-a indreptat spre rock si eu am derivat in army.

Cum stii ca o haina este pentru tine? Cum o alegi?

Mi se lipeste de mana. Nu conteaza niciodata, absolut niciodata brandul de la care e, nu conteaza neaparat pretul. Sunt piese pe care am dat foarte putini bani, de la reduceri, sau am dat o suma mare pe o piesa care mi-a placut extrem, am investit in ea, asa cum e cu hainele anumitor designeri. 

E o inima a garderobei in jurul careia graviteaza totul. Am piese pe care le port de foarte multi ani si sunt lucruri care se schimba. In ultimul timp, ma gandesc de doua-trei ori inainte de a achizitiona ceva, ca sa nu mai fiu in situatia de a cumpara si a nu purta niciodata. Nu mai iau decizii pripite. Imi port aproape toate hainele. Vine si cu maturitatea si cu jobul meu si latura de antreprenoare, sunt mult mai atenta cum cheltuiesc banii.

Nu ma duc la cumparaturi, ci l-am vazut, mi-a placut, l-am luat. Niciodata nu am cautat firma. Cele mai multe achizitii le am de la Silvia Serban, de la Oianu, de la Simona Semen, bijuterii de la Roxana Davidescu, de la Eugenia Moi. Inainte sa apara targurile de design, ii cautam pe internet sau in reviste. De exemplu, pe Andreea Badala demult, cand am cunoscut-o eu, am vazut-o intr-o revista si am contactat-o, incat si ea a ramas surprinsa.

E vorba de fiecare in parte, de puterea financiara, dar si de cum esti tu cu adevarat. Nu te face mai stilat, ca te imbraci de la Paris si nu de la Bucuresti.

Care e ritualul de compunere al unei tinute, dimineata?

Cu nervi, cu foarte multi nervi, imi place sa arate intr-un anume fel, sa structurez tinuta. Pentru ca, daca dimineata ies din casa si imi place foarte tare de mine, imi merge bine. Tin cont de agenda zilei, de starea mea, de clientii pe care-i am, sa nu ma vada imbracata de doua ori la fel.

Am mai multa incredere in mine daca sunt perceputa intr-un anume fel. E important ca ei sa aiba incredere in tine, sa le placa ce vad, mai ales ca meseriile noastre sunt atat de legate de sfera estetica, iar eu incerc sa rezonez cu clientii mei, cu latura lor estetica.

Nu am haine de ocazie sau de zi, inventez atunci cand se iveste ocazia. Se mai intampla sa vin la birou si imbracata intr-o fusta de tul sau trena.

Ce n-ai purta niciodata?

Ce n-as purta? Hmmm… N-as purta ceva anost. Daca contextul ar fi altul si ar trebui sa port costum, as purta, insa i-as pune palarie sau o cravata funky sau manecile colorate altfel. M-as mula pe orice situatie, dar as adapta-o.

Imi place sa dau o alta folosinta obiectelor, am doua bratari norocoase si nu le mai port la mana, dar imi prind esarfele in ele. Am citit odata, cred ca intr-o carte: “Fa lucrurile altfel, te tine viu!”, daca te legi la sireturi prima oara la piciorul strang si apoi la dreptul, inverseaza. Si am avut o perioada in viata in care mi se parea ca toate zilele sunt la fel, apoi am inceput sa-mi pun hainele in alta parte, sa fac lucrurile diferit, sa ies din rutina. Ocolesc rutina, conformismul. Imi pastrez si mintea libera, o antrenez intr-un proces creativ.

Nu m-as imbraca extrem de sexi niciodata. Imi place sa am decolteu, dar nu foarte vizibil. Mi-ar placea sa port mai mult pantofi cu toc, dar la mine nu sunt o optiune pentru ca se poate sa ajung pe santier, in showroom si apoi, din nou pe santier, iar in weekend cu familia mergem mult pe jos.

Sunt foarte selectiva, nu neaparat mofturoasa. Cred ca la fel si cu prietenii. Decat sa ai multi si sa le impartasesti toate secretele, mai bine putini si sa ai incredere in ei. Asa e si cu hainele. De ce sa ma imbrac cu o chestie care e asa si asa sau care nu-mi place, care nu ma exprima total ?!

Care sunt lucrurile/hainele de care te-ai legat emotional?

Sunt foarte optimista, dar, evident, am si eu zilele mele proaste. Atunci port hainele mele de buna dispozitie: un colier de la Eugenia, o vesta de la Silvia, diferite accesorii, rujul, o pereche de cercei, pe care ma spijin in ziua aceea. Schimbarea mea mentala a fost marcanta, cand am realizat cat este de improtant sa gandesti pozitiv si sa te incarci de energie pozitiva: nu ma uit la televizor, nu citesc stiri, nu fac politica, nu vorbesc cu persoane care au energie negativa. Ma pastrez, pe mine si oamenii dragi mie ca intr-o bula. 

Multumesc pentru asa o reintalnire care mi-a mers la suflet, Luciana,

Si pentru inca un shooting asa cum doar tu le surprinzi, Andreea Mira Photography

Gabi Urda