Vizita in garderoba – Roxana Murgu, cofondator Band of Creators

Energia, felul sau particular de a purta hainele, de a le alege si de a le folosi pentru a-si exprima personalitatea, m-au frapat de la prima noastra intalnire, in cadrul showroom-ului Band of Creators – designeri romani online. Toate aceste “exagerari” vestimentare, cum ea insasi le spune, parca-si asteptau maestrul, care sa le infraneze pornirile si pasiunile de obiecte “originale, altfel, creative” si sa le uneasca intr-o unitate a stilului personal

Credit foto: Andreea Mira Photography

Cine/ce ti-a influentat stilul de astazi?

Cred ca mama ar fi prima, cu toate ca mama este foarte eleganta, clasica.

Apoi, prin clasa a 10-a, in liceu, am inceput sa-mi cumpar reviste. Si, de fiecare data cand plecam afara, primul lucru pe care il faceam era sa ma opresc la un chiosc de presa si sa-mi cumpar un brat de reviste. De atunci a inceput sa mi se formeze gustul si m-am dus intr-o zona excentrica. Eu, pentru mine nu aleg nimic clasic, nu am avut niciodata camasi clasice sau deux-pieces. Daca ma vezi imbracata cu unul, iti dai seama ca nu stiu sa le port.

Care au fost etapele stilistice prin care ai trecut pana la rezultatul vizibil azi?

Am avut o perioada in facultate in care mi s-a parut ca nu mi se mai potriveste stilul excentric, aveam impresia ca am crescut si voiam sa fiu eleganta, drept urmare, patru ani de facultate nu am iesit din fuste – fuste si rochii. Nu am avut o pereche de blugi in patru ani. Mi se pare ca blugii sunt pentru liceu (concluzionam amandoua razand). Insa, cand am terminat facultatea nu m-am mai regasit deloc in clasic si am ramas pe directia excentrica.

A contat foarte mult si faptul ca am lucrat ani de zile, in zone care-mi permiteau sa ma duc la birou oricum. Cel putin cei cinci ani in care am lucrat la Studiourile Media Pro au fost exemple de exagerari. Cand am descoperit Fandacsia si mi-a facut ea primele creatii unice, personalizate, nu am avut nici o problema sa ma duc la birou cu ele pe cap, chit ca erau cu inghetata, cu fluturi, cu pasari. Lumea s-a obisnuit asa cu mine, dupa ce am trecut de primele reactii “Ce-ai pe cap!?”. Daca nu purtam ma intrebau “De ce nu mai porti?”, deja asociau stilul acesta cu mine, era firesc sa ma “costumez” putin, lucram in mediul artistic.

Cum iti cumperi hainele?

De obicei, imi cumpar hainele cu pasiuni la prima vedere. Asta e varianta ideala, l-am vazut si mi-a placut atat de tare si l-am cumparat. Imi ia foarte putin timp, daca intru intr-un magazin stiu in cinci minute daca imi place ceva, am probat si cumpar. Online-ul imi e cel mai bun prieten, se intampla de cand am deschis Band of Creators. Vad atat de multe haine cand fac selectia, incat daca ma duci intr-un magazin, mall s-au putea sa ma enervez repede. Nu am problemele clasice pe shopping-ul online si pentru ca eu nu port haine stramte, sau care ar trebui sa se aseze intr-un anume fel, nu am avut probleme sa returnez.

Nu cumpar tinute, niciodata, ci piese. Niciodata nu ma gandesc, oare la ce o port. Cu siguranta voi gasi cu ce, e vorba de imaginea de ansamblu, care la final trebuie sa aiba o unitate conceptuala.

Ce nu porti niciodata?

Nu port camasi clasice, sacouri, fuste. Pantalonii,  in schimb, imi plac. Mi se pare ca nici nu stiu sa le port.

Ce spun ceilalti despre stilul tau?

Ca sunt excentrica. Am prieteni care imi spun chiar ca exagerez cu accesoriile, in general. Dar, lumea s-a obisnuit. Maica-mea mai are reprize de ras. Si sor-mea, prin natura job-ului ei, e notar: “N-ai gasit altceva, chiar suntem cu circul”, imi spuneau cand ma vedeau imbracata dimineata cand mergem in excursii impreuna.  Reusesc sa le sochez.

Stilul meu are legatura cu felul meu de a fi. Imi plac culorile, eu sunt o persoana foarte energica, nu am rabdare. Cumva mi se pare ca si lucrurile pe care mi le cumpar sunt in zona “de energie”. Marea pasiune sunt pantofii, incerc sa nu mai fac cumparaturi compulsive cand vine vorba de pantofi. Sa zicem ca incep sa iau in calcul si confortul. Dar, nu intotdeauna.

Ai un ritual de dimineata? Cum iti alegi o tinuta?

In functie de stare si de programul de peste zi. Merg foarte mult pe jos, majoritatea intalnirilor le am in centru si fiind aproape de casa mea prefer sa merg pe jos sau cu metroul, motiv pentru care cu siguranta o sa ma incalc cu ceva fara toc si, atunci si restul tinutei o sa fie in zona casual. Dar, imi place sa am ceva altfel pe mine, sa aiba un element surprinzator. Nu stiu sa ma imbrac in jeansi si in tricou, dar am nevoie sa-mi placa de mine cand ies pe usa. E o stare psihica.

Te folosesti de haine sa-ti ridici starea de spirit?

Nu constient. Am avut o perioada acum cativa ani, in care daca aveam o stare mai proasta imi trecea daca achizitionam o haina, dar mi-am dat seama la un moment dat, ca starea de bine creata e atat de scurta si artificiala, dureaza din momentul cand m-am hotarat sa-mi cumpar acel lucru, pana cand m-am obisnuit cu ideea ca e al meu, cand sunt cu sacosa in mana. Asa ca nu e o solutie, sunt altele mai constructive.

Care sunt creatorii care te atrag cel mai mult?

Imi cumpar 80% din haine de la designeri romani. Imi place Andreea Badala “Murmur”, imi place cum se aseaza pe mine orice haina de la ea, 109, mi-a placut foarte mult, Silvia Serban, e unul din designerii mei preferati. Imi cumpar mult de la designerii din portofoliu Band of Creators. Am o pasiune pentru paiete, pentru argintiu.

In vacante cumpar doar daca se intampla. Daca ma duc la Londra sunt locuri in care imi place sa intru. A fost o perioada in care consideram imperativ sa descopar si magazinele dintr-un oras nou vizitat, acum nu mi se mai pare. Shopping-ul nu mai e un scop, cand ies afara din tara. Totutsi, sunt Dover Street Market in Londra, unde ma duc de curiozitate, e Corso Como 10 din Milano, cu o selectie spectaculoasa, in Paris e L’Eclaireur, care imi place mult si Colette, colectiile lor capsula. Apoi, descopar online, cum a fost cu Tsumori Chisato, pe instagram, pe net.

In general, imi plac lucrurile jucause, care spun o poveste, care te ajuta sa te exprimi. Mi se pare ca e suficient un accesoriu, care sa schimbe complet o tinuta.

Iti amintesti cand ti-ai cumparat primele haine?

Am inceput sa dau importanta felului in care ma imbrac in liceu, definitorie a fost o vacanta din clasa in 10-a, la Cambridge. Am batut toate magazinele, a fost primul loc in care am gasit lucruri excentrice, pentru 1996, Galati, de unde sunt. Mai tin minte cateva magazine cand am venit la facultate in Bucuresti, Naf Naf, Morgan, Diesel, de care eram fascinata.

Eu am un simt al ridicolului exagerat, nu ai zice asta daca vezi cum ma imbrac, dar e singura zona in care imi permit sa intind coada. Adolescenta, am purtat un an de zile ruj albastru si umblam asa in Galati. Toata lumea intorcea capul dupa mine, lumea comenta.

In liceu am purtat uniforma. Diriginta mea era obsedata sa purtam uniforma de sus pana jos. Si am cerut dispensa sa-mi fac o fusta lunga si clos, pentru care ma dadeau afara de la ore de nenumarate ori, iar amenintam ca am sa ard uniforma imediat ce dau bacalaureatul. Uram ideea de a ne imbraca o clasa intreaga la fel, nu-i inteleg nici acum scopul, resping organic orice inseamna uniforma, ideea de a vedea 200 de oameni imbracati ca mine nu-mi surade.

Multumesc pentru asa o calatorie “out of the box”, Roxana.

Cu drag pana la urmatoarea vizita,

Votre,

Gabi Urda