Pizza de casa cu rosii, ciuperci, masline si mozarella
Anthony Falbo – “At the pizzeria” (pictor cubist american)
Seara de gatit in doi a inceput cu mine, framantand primul aluat-de-pizza-pe-care-l-am-luat-in-serios si cu el, cumparand mozarella, alt ingredient luat in serios. Mananc foarte rar pizza, feluritele pizze care se gasesc de cumparat sau de comandat mi se par fade, prea grase sau rele la gust. Insa, cum iubesc painea si sosul de rosii cu busuioc in care invarte doar el, restul e de presupus…
Ingrediente:
Coca de aluat pizza:
– 500 g faina integrala sau alba, (ori o combinatie a celor doua, cum am avut eu aseara)
– 1 pliculet de drojdie uscata sau 1 cub proaspata
– o cana mica de apa calaie
– 1 praf de sare
– 1 praf de zahar
– 2 linguri de gris (truc preluat de la Jamie)
Sos de rosii pentru pizza:
– 1 conserva de rosii taiate cubulete sau 4-5 rosii coapte bine, decojite si taiate
– 1 ceapa mica
– 2 linguri bulion
– 2 linguri de busuioc uscat, faramitat bucati mari, 1 lingura jumatate de e macinat, daca veti crud 1 lingura frunze taiate fin
– 3 linguri ulei de masline
– 3-4 catei usturoi
– 1 praf de sare
– 1 jumatate lingurita chilli
Umplutura:
– 5-6 ciuperci champignons
– 10 masline curatate de samburi
– 2 bulgarasi de mozarella proaspata sau cateva feliute din cea vidata
Se cerne faina in vasul in care framantati, rastorni drojdia uscata, sarea, zaharul, grisul si torni cate un firicel de apa pe care il inglobezi cu celelalte ingrediente. La inceput are aspectul unui aluat sfaramicios, apoi incet-incet incepe sa se lege si sa devina elastic si neted. Te opresti din turnat apa cand toata faina este inglobata intr-un aluat bun de framantat. Daca la inceput ti se lipeste de maini, iei un pic de faina, te cureti si incepi sa framanti. Degeaba iti explic care este procesul, cel mai bine inveti sa framanti cu un video:
Framanti aluatul de blat 10 minute, apoi o lasi invelita cu un prosop, intr-un loc ferit de curenti sa creasca inca 15 minute.
In acest timp preparam sosul care va face diferenta – incingi uleiul de masline si puni la calit ceapa si jumatate din cantitatea de busuioc ca sa-si elibereze aromele fortate fiind de caldura. Lasi cateva secunde, apoi rastorni cuburile de rosii, sarea, chilli si amesteci. Astepti sa fiarba bine, cat sa scada cat de cat apa si sa se lege, presari restul de busuioc si rastorni si doua linguri de bulion. Ai rabdare si amesteci constiincios. Spre final pui si usturoiul faiat felii subtiri si lasi sa se integreze in sos. Gusta de sare si chilli si lasa la racit.
Cureti ciupercile, maslinele si le feliezi. Eu prefer bucati mai mari, asadar nu le toc foarte fin.
Eliberez blatul de lucru, il curat si il presar cu faina. Iau coca, de acum crescuta, o fac din nou un cocolos rotund si ma apuc sa o intind. Daca este o cantitate mica cum a fost aseara puteti sa o modelati rotund si plat cu mainile, ca un adevarat pizzaiolo, de nu, cum sunt eu, ma ajut de sucitor si va forma unui dreptunghi neregulat . Oricum ar fi potriviti cat de cat dupa forma tavii in care veti coace. Asezati hartie de copt in tava, presarati deasupra un praf de faina si asezati usor coca (rulati-o usor pe sucitor, apoi desfasurati-o in tava). Ungeti coca uniform cu sosul de rosii, de acum rece, presarati ciupercile, maslinele si mozarella si zvarliti-o in cuptorul incins in prealabil.
Putina istorie:
În Italia, orașul care este strâns legat de pizza este Napoli. Aici acest fel de mâncare a devenit foarte popular în rândul săracilor, în special fiindcă era foarte ieftin de preparat, gustos și sățios. Adițional, probabil datorită faptului că pizza era așa de îndrăgită de locuitorii mai săraci, marginea pizzei este mai groasă decât centrul acesteia. Astfel, oamenii săraci, chiar dacă aveau mâinile murdare puteau să țină o felie de pizza în mâini și s-o mănânce, fără să murdărească partea pe care o consumau. Desigur, la sfârșit marginea pizzei era aruncată.
Istoria pizzei moderne a început o dată cu aducerea roșiilor în Europa din America, în secolul XVI. La început însă s-au bănuit a fi otrăvitoare, ca alte plante din familia Solanaceae. În secolul XVIII săracii din Napoli obișnuiau să pună sos de roșii peste pâinea lor plată. Așa s-a născut pizza pe care o cunoaștem astăzi. Cu timpul a câștigat popularitate și turiștii veneau special în zonele sărace din Napoli pentru a gusta diversele rețete de pizza, preparate de pizzaioli.
Ce se observa in fotografie, e jumatatea de pizza (cantitatea aceasta va ajunge cu brio la amandoi) si doua cani mari de vin fiert cu mirodenii,
Ne era frig si pofta,
Sa va priasca,
Gabi Urda
