Relatia cu hainele: aventura sau relatie de lunga durata

By  |  1 Comment

Te atrage si pe masura ce o descosi din priviri iti aduni motive pentru a face pasul. E prea mult pentru mine, prea incarcata, pretentioasa, inoportuna pentru cine sunt eu…si, totusi… Hmmm, prea scumpa. Iti faci curaj, o iei in cabina si o probezi…

Atunci orice ganduri dispar, orice rationament, orice garderoba care te asteapta acasa, card, cheltuieli planificate. O cumperi.

Avem one night stand-uri, aventuri de o purtare cu unele dintre hainele noastre? Da, uneori da.

Cand se intampla ca majoritatea garderobei sau o buna parte din cheltuielile indreptate spre imagine noastra sa fie formate din aventuri de cateva purtari, atunci incep disfunctionalitatile. Impresia ca patima aceea ne macina, dorinta nestavilita de a o avea, atunci, hraneste o nevoie neimplinita, umple un gol, devine un surogat pentru atentie, afectiune, acceptare, incredere etc.

Relatia cu hainele: aventura sau relatie de lunga durata

Sunt in masura de a vorbi despre comportamentele noastre fata de haine din punctul consilierului de imagine si nu al psihologului. Sau poate doar al unei persoane care a trecut printr-un demers terapeutic, care a observat, citit si incercat sa-si explice situatii reale in care anumite pattern-uri de alegere si cumparare se coreleaza cu anumite nevoi emotionale, nu doar pur materiale.

Acum multi ani, pusa in situatia unui faliment personal, m-am vazut nevoita sa-mi restrang garderoba si spatiul vital extrem de mult. Am trait timp de vreo patru luni in cateva perechi de chiloti, un sutien, o pereche de jeansi, doua tricouri, doua pulovere, un palton, o pereche de bocanci si cateva lucruri pe care le mai imprumutam, o curea, un lantisor, o brosa, un cardigan.

Frustrare, neputinta, furie? Da, pentru situatia in sine, penuria mea vestimentara era o consecinta colaterala. M-am impacat cu ea, creativitatea se zbatea sa ma scoata din toate circumstantele sociale in care ma vedeam pusa atunci, inclusiv interviuri si evenimente. Concluzia: pragmatic, putem trai cu foarte putine haine. Daca suntem nevoiti.

Poate tocmai de aceea mamele si bunicile noastre isi reparau, redefineau, dar mai ales isi ingrijeau hainele. Si acum ascult ca pe relatari “istorice” parca povestile in care maica-mea imi povestea despre zbaterile ei de fata de a-si transforma mica garderoba sezon de sezon: rochiile deveneau in timp fuste, bluzelor li se coseau diverse motive, li se recroiau manecile, tivul se lungea sau se micsora in functie de varsta. Din nou vorbim despre situatii exceptionale, impuse de nevoie, de putin, de perioada comunismului, de lipsa tesaturilor, a hainelor.

Relatia cu hainele: aventura sau relatie de lunga durata

Insa, acum in avalansa de oferte, de reduceri, de magazine, intre “foamea” de mai mult resimtita de mamele si bunicile noastre si transmisa si noua, cum reusim sa construim o relatie sanatoasa cu garderoba noastra?

Daca ele, ca si in cazul casniciilor, de altfel, erau nevoite sa repare, nu sa arunce, erau nevoie sa creeze relatii de lunga durata. Ca si in cazul sotilor, ajungeai vrand nevrand sa gasesti o cale de convietuire. In functie de fiecare, de istoria, educatia, abilitatile fiecareia, mai echilibrata sau mai putin. Ca si in relatiile umane si in cele cu obiectele avem posibilitatea de a ne depasi convingerile nocive, limitarile.

  1. Sa fie marketing-ul agresiv, varsta (adolescentele cumpara mai degraba compulsiv, ghidandu-se dupa tendinte), societatea, motivele pentru care ajungem sa avem atat de multe aventuri fara insemnatate cu hainele noastre?
  2. Pretul mic, nesemnificativ uneori, care le devalorizeaza?
  3. Nu simtim ca am dedicat timp, efort, energie pentru a avea acel lucru, de aceea nu simtim nevoia sa-l integram in viata noastra?

Relatia cu hainele: aventura sau relatie de lunga durata

Sa nu fim inflexibili, suntem oameni, toti gresim, cu toti, toatele cumparam uneori prinse de mirajul unei pareri, impresii de moment. Dar, ce facem cand nu reusim sa ne stabilizam, cand nu avem haine care sa ne contureze un stil personal, haine pe care sa ne putem baza, haine-incredere, cum le numesc eu.

Si nu vorbesc aici de jeansii si tricoul pe care le tragi pe tine, ca sa fi imbracat/a. Ma refer la acea rochie sau acea camasa pe care o imbraci atunci cand un eveniment trebuie onorat onorabil. Ma refer la acea pereche de pantofi care ridica valoarea oricarei tinute, care ti-ar scuza si jeansii la o nunta. Ma refer la acea haina, palton, blazer, sacou care ar intoarce priviri trecand in umbra orice tinuta banala ai avea de dedesubt.

Ma refer la acea haina care nu te-a dezamagit, pe care o ai de ani de zile, la care apelezi in nenumarate randuri, pe care o simti ca pe a doua piele, care te face sa te simti bine, frumos/oasa, plin/a de incredere.

Relatia cu hainele: aventura sau relatie de lunga durata

Vorbeam in articolele trecute despre obiceiurile celor mai stilati dintre noi si despre cum isi aleg hainele astfel incat sa se potriveasca garderobei pe care o au deja, felului lor de a fi, ritmului lor de viata, perspectivelor lor si modului in care-si doresc sa fie perceputi. Ca sa reusesti asta, e necesara introspectia, dorinta de a te dezvolta, de a evolua, de a potrivi hainele dupa tine, nu tu dupa ele, de a te cunoaste.

Cum sa ajungi sa dezvolti o relatie de lunga durata cu unele dintre hainele tale, care sa elimine dorintele incontrolabile de “am nevoie acum de…”, “am ramas fara…”, “daca nu-mi cumpar…cred ca voi muri”, “o vreau acum…”, “am ramas fara bani pentru ca i-am dat pe X, Y, Z”?

Cum sa ajungi sa construiesti o relatie sanatoasa, alta decat dintr-o necesitate exterioara, asa cum faceam mamele, bunicile noastre? De fapt cum sa alegi corect, sa fii sigura de ce cumperi, sa porti in multe contexte, variat, creativ, cu placere, cu folos si folosindu-te de haina ca de un instrument pentru a te exprima?

Incepe prin a privi hainele ca pe semne exterioare ale interiorului.

Relatia cu hainele: aventura sau relatie de lunga durata

Timp de o luna de zile, tine un jurnal vizual al fiecarei tinute. Pozeaza-te in oglinda, in fiecare dimineata. Doar pentru tine, fara social media, fara scuze, fara nevoie de confirmari. La o saptamana revede aceste imagini atunci cand ai o seara linistita, calma, ai timp si esti intr-o stare pozitiva. Obiectiveaza-te!

  • Ce porti cel mai des?
  • De ce?
  • Ce ai spune despre acea persoana daca ai vedea-o intrand pentru prima oara in birou?
  • Care sunt trei puncte forte fizice ale tale?
  • Care sunt trei dintre calitatile tale? Cum le poti exprima in exterior, prin cum arati, cum stai, ce porti?

Editeaza-ti garderoba!

  • Ce port? De ce?
  • Ce nu port? De ce?
  • Cum obtin maxim din ce a ramas in dulap?
  • Ce mai am nevoie pentru a ajunge sa fiu multumita?

http://www.gabiurda.ro/relatia-cu-hainele-aventura-sau-relatie-de-lunga-durata/  Relatia cu hainele: aventura sau relatie de lunga durata - mi-a venit titlul zilele trecute, cat timp raspundeam nevoii unei cliente de a cumpara repede, tot, o nevoie la marginea patimei fata de orice articol vestimentar la reduceri in online... Timp, energie, efort sa construim relatii sanatoase cu noi si imaginea noastra sau doar one night stand-uri motivate, mai ales, de nevoia de a umple goluri afective, nu doar de marketing-ul agresiv

Asa cum in demersurile noastre de cunoastere ne sunt atat de utili ghizii, ca sunt ei psihoterapeuti, coach, terapeuti. Caci cu ei ajungem la rezultate pe scurtaturi. Timpul si viata noastra sunt pretioase!

In relatia cu hainele, intermedierea unui consilier de imagine este terapeutica, cum veti vedea si de aici: Shopping personalizat sau color me pretty, din sesiunea de shopping cu Ana Nicolescu aka Mamica urbana.

Cu drag de voi si de mine :),

Votre,

Gabi Urda

Consultant de comunicare si imagine, blogger, organizator evenimente

1 Comment

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.