Si tu…porti doar pantaloni?!

Coco Chanel in pantaloni

Nu vorbim despre androginism, tendinta tomboy sau jocurile masculin-feminin din dulapurile noastre ale tuturor, vorbim despre femei care din diverse motive se imbraca exclusiv in pantaloni. Sau, hai, hai sa nu fiu radicala, poarta pantaloni in atat de multe episoade ale vietii lor, incat fustele si rochiile devin o surpriza in ochii celor apropiati, care stiu clar ca purtatoarele au fost obligate de circumstanta si anturaj (a se citi mama!), ca altfel nu le sta in fire…

Sa fie firea, sa nu fie firea…

Cand am fost invatate ca fetitele poarta fuste, cand ni s-a cumparat prima fusta, care este prima fusta/rochie pe care am indragit-o si de care am fost constiente, cand am constientizat purtarea fustei/rochiei ca marca a feminitatii, cand am refuzat-o prima oara, cand am purtat ultima oara fusta, cum era cand femeile nu purtau decat fusta… Imi vin in minte atat de multe perspective pe care le-a imbracat acest obiect atat de banal, fusta.

Comun sau nu, ea, fusta, dezvaluie parti ale corpului, pe care doar femeile si le expun si din alte motive decat cele climaterice, picioarele.  Fustele ne fac vulnerabile si ne lasa frau liber feminitatii, sexualitatii, senzualitatii?! Si abia a inceput, caci tot ea, fusta, lasa loc privirilor iscoditoare catre lenjerie, catre coapse, catre partile intime – parca deja te trage curentul printre picioare, nu?! Hmmm, plus ca e inconfortabila – coapsele lipite, ai grija sa nu se ridice indecent de mult…sau poate, chiar ai grija sa se intample asa…Caci fusta, rujul, pantofii cu toc, dresurile sunt inca ale femeilor care mai intra in caruselul feminitatii, care si-au invatat bine lectiile despre slitul adanc, tocurile cui si indiciile dezgolitului cu masura.

Dar, celelalte, m-am uitat in jurul meu si m-am tot intrebat daca refuzul de a purta fusta de mai mult de doua ori pe an si atunci pentru ca va casatoriti sau sunteti nasa, tine de feminismul fatis, de confort, de inhibitie, de complexe, de altceva. Ce barbati barbari ne plac incorsetate in bucatile alea de panza care ne obliga la pasi mici, la pozitii sezande controlate, la vulnerabilitati pe care nicicand pantalonii nu le-ar permite?! Ce mame ne plac femei, femei asa cum stiu ele ca trebuie sa fie femeile?! M-am oprit din a judeca pentru a intelege. Parca acum mai mult decat in orice alta situatie am inteles ca fusta e un simbol pe care il mascam sub pretextul lipsei de confort, a lipsei de inspiratie, a lipsei de timp, a lipsei de…

Chanel in pantaloni

Fusta lui Marilyn

Chanel in pantaloni barbatesti

Suntem complexate de picioarele prea groase, de fundul prea mare, de soldurile prea late, nu ne plac si le ascundem intr-o pereche de pantaloni? O fusta bine aleasa, cu o croiala potrivita trupului, ar piti mai cu stil toate partile considerate “rusinoase”. Aaa, da, comoditatea…Va inteleg cumva, pantalonii, mai ales, jeansii iti ofera libertate totala in miscari, iti simplifica garderoba, viata pana la capat. Dintr-o data totul e mai usor de potrivit, optiunile scad, asadar, castigi timp. Insa, cred ca asta e tot ce castigi, timp…

Ce zic eu: sa facem un exercitiu si sa respiram adand-adanc, sa inchidem ochii si sa ne amintim cand am refuzat prima oara fusta si cine este prima purtatoare de fuste din viata noastra. Unde a inceput si unde a luat sfarsit sinonimia fusta – femeie? Oare prin una nu o respingem pe cealalta…

Cand fusta inseamna femeie

Moda nu este despre haine, este despre noi, despre mesajele pe care ni le transmitem in primul rand noua, apoi lumii. Hainele pe care le alegem ne contureaza o imagine, ea este intr-o continua evolutie, cum suntem si noi. In ce punct va aflati acum, ce spun hainele voastre despre voi?

Haina este primul strat al identificarii sociale – unde ne situam pe scara sociala, personalitatea si temperamentul, veniturile si educatia, starea psihica…toate acestea si inca multe sunt uneori doar intuite, alteori evidente prin ce am pus pe noi. Ne imbracam pentru ca traim intr-o societate, apoi pentru ca ne este frig, ne imbracam sa cream imagini despre noi, apoi sa ne protejam de germeni.

Ne imbracam in fusta pentru ca suntem femei si ne place acest lucru, pentru ca ne bucuram de privilegiile de a fi femeie. Nu ne imbracam in fusta – caci si eu am fost in aceasta categorie toata adolescenta – pentru ca nu stim ce sa facem cu femeia din noi. Pentru ca e un animal ciudat, strain si exigent, care necesita efort, rabdare, atentie si pricepere. Trebuia sa ne invete cineva nu? O alta femeie-fusta. Sau ne-a invatat, dar noi refuzam tot ceea ce ea ne-a invatat vreodata.

Daca intr-o zi am cumpara o fusta de jeans, prima treapta de la pantalon, si am imbraca-o cu un dres opac negru. Da, da si conversii. Ce simti?

Cu drag,

Gabi Urda