Vizita in garderoba – Florentina Ciocanea, fondatoarea Teatrului Mignon

Cand m-am gandit sa pornesc rubrica “Vizita in garderoba”, in care sa impartasesc cu voi, in cateva tuse portretul vestimentar, estetic, al unei persoane, mi-am facut o lista. In capul listei era ea, in parte pentru ca m-a inspirat enorm de cand o cunosc, in parte pentru ca este una dintre femeile al caror stil iti retine privirea, mintea, aparatul foto…

Fotograf: Andreea Mira, www.imagikon.ro

Care sunt femeile care ti-au influentat stilul?

Doamna invatatoare, da, sigur, imi placea de ea cu totul, de la cum se imbraca, pana la ce facea cu noi. Apoi, mama, sora mea. Am o fusta de la sora mea, verde, dintre rarele pete de culoare din garderoba mea.

Apoi, imi amintesc de momentele in care mergeam cu tata si ne cumpara de la greci. Era o sarbatoare a unui lider de-al lor Nikos Kaloianis, in Stefanesti, Arges si atunci veneau grecii din strainatate la rudele de aici, din cartierul nostru si aduceau haine, cum nu vedeai atunci in Romania. 

Care sunt etapele stilistice prin care ai trecut?

Cand eram mica ma schimbam cu trei rochii pe zi, oricum imi alegeam singura hainele de foarte devreme. Apoi, stilul de acum simt ca s-a cristalizat acum vreo 10 ani. Nu stiu sa spun multe despre stilul meu sau daca chiar il pot numi “stil”, cu toate ca multi imi spun “Asta e haina de Flori!”.

Cum ti-ar descrie ceilalti stilul?

Si, bineinteles, atunci mi-a dat mie sarcina: “Tu cum mi l-ai descrie, ca avem o istorie deja?” Iar eu raspund:“Esti singura persoana la care negrul are atatea valente, exprima atatea lucruri, spui atat de multe. Este tactil, abrupt cumva, dar franc, care te exprima in totalitate cu un mare curaj. ”

“Port dintodeauna negru, toata viata am purtat. Insa, si in zona aceasta  este nevoie de exercitiu, in stilul “negrul ala merge cu negrul ala”, nu-i asa usor, dar la un moment dat iti intra in firesc.

Si daca imi pun ceva colorat sunt sosetele. Intotdeauna port sosete colorate. Iar o alta fractura, port piese redefinite de costum popular, fota sau cate o traista. Si, dupa ce nu am mai purtat de zeci de ani, am imbracat o camasa alba, pentru ca avea un spate decupat. Lumea a ramas socata cand am aparut la Mignon. Dar e in zona ea de confort, e tot o nonculoare. 

Despre curaj, da, l-am avut mereu: imbracam rochii si fuste peste pantaloni pana ca ele sa devina o moda, colturi si largi cand nimeni nu o facea. Si prietenia cu Willi (designerul Wilhelmina Arz) m-a ajutat si incurajat in directia asta. Ma intelege fara sa-i explic mult, ne simtim una pe cealalta. 

Poate e si din muzica, de la rock, caci asta am ascultat toata viata.

Cum ai descrie modul in care cumperi “Haina de Flori”?

O vad, pur si simplu. Sunt fan Cos, mi-a placut mult intr-o vreme All Saints. De la ei am cele mai multe. Si de la Willi. Iar acum de la Lurdes Bergada, dar doar anumite piese. 

Ce nu ai purta niciodata?

Nu inteleg maron, nu l-am inteles niciodata. Nu port pe cap, nu am fost obisnuita, nici nu mi se pare ca imi sta bine. Nici sutienul nu-l inteleg. Daca nu ai sani mari, de ce sa porti? Port body, vara-iarna port body, nu ies din casa fara body. 

Care este ritualul de alegere a unei tinute?

Eu am aceleasi haine pe care le iau si la birou si la teatru, nu am haine de iarna sau vara, in afara de ce imi pun pe deasupra. Poate si pentru ca le stratific. Deschid acolo, si imi arata dulapul-debara, unde e totul negru. Le simt mai mult decat le aleg vizual. Dimineata, nu stau sa ma probez de doua ori. Si, da, conteaza confortul, nu cumpar altfel si utilitatea. De aceea imi plac tare ghetele, le port si vara si iarna, imi plac fustele si rochiile, imi plac pantalonii pe sub poale. 

Dar, nu ma leg emotional de haine, pot sa renunt la ele. Le tin pe cele de la oamenii dragi mie.

Multumesc mult, Florentina
Pentru detalii despre programul Teatrul Mignon si povestea lui.